Despică-mi oglinda de dincolo,
Cu a ochilor ascutime...
Chip ce neclintit se asterne-n sine.
Tintesc lumile, întorc luminile
Liniste lăuntrică se dezveleste
Dincolo de a mintii serpuire.
Despic cărarea nerostirii, prăbusită-n nemiscare
Umblet prin suflet pe sfori de nepăsit.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe îndeasă neîncetat
Zumzăind cu sunet aspru.
Către stînga răsucesc privirea
Ce străpunge scutul lăuntric, tăcere
Cuprins de eterna negîndire.
Calmă adiere ce de dincolo mă trage
De-a curmezis de lume, purtatu-s de Zefir
De la începuturi către Nadir
Întelept domnit, alunecînd ca prin vis,
Albind întunecatii mei strămosi de stîncă.
Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
În măduva bradului de veci,
Si cum stau înaintea-mi,
Înghitit neantului
Înăuntru-mi privesc
Asa aproape de mine,
Străluminat de cel ochi, măiastru
Si insumi sunt.
Versuri
Cu a ochilor ascutime...
Chip ce neclintit se asterne-n sine.
Tintesc lumile, întorc luminile
Liniste lăuntrică se dezveleste
Dincolo de a mintii serpuire.
Despic cărarea nerostirii, prăbusită-n nemiscare
Umblet prin suflet pe sfori de nepăsit.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe îndeasă neîncetat
Zumzăind cu sunet aspru.
Către stînga răsucesc privirea
Ce străpunge scutul lăuntric, tăcere
Cuprins de eterna negîndire.
Calmă adiere ce de dincolo mă trage
De-a curmezis de lume, purtatu-s de Zefir
De la începuturi către Nadir
Întelept domnit, alunecînd ca prin vis,
Albind întunecatii mei strămosi de stîncă.
Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
În măduva bradului de veci,
Si cum stau înaintea-mi,
Înghitit neantului
Înăuntru-mi privesc
Asa aproape de mine,
Străluminat de cel ochi, măiastru
Si insumi sunt.
Versuri