În gol mă vîntur nimicniciei,
Fără însemnare se sorb prăvale…
Vînturat ce-n zări se stinge,
Fără crutare,
Tot ce-i dor si înclestare.
Un sir foit se răsfoieste,
Un ghem de vise încolteste.
Tărîm străvechi răscolit de miraje,
Unde clipele-mi pier
Cînd mijlocu-mi se cască-n zare.
…si înăuntru-mi se goleste
Despletit de sfori de fel
Ce viscolesc nemărginirea.
Golitoarea ce senină muscă,
Soarbe seva ce-a scăzut în vine.
Uscat vînt crapă cerul... gurii
Ce scuipă văpăi de viu foc în beznă.
Despleteste... măruntit...
Grăbit, către nimic răsfirat...
Încetinit se mistuie, dogorind de jale
În nimicnicia ne-nsufletitoare.
Vărsătoarea ce-n formă toarnă stele-ncinse
Ce-ntoarce necuprinsul si-i reda suflarea.
Inmultit si preamărit
Înăltat în pîntec scapără scîntei...
Mănunchi măiestrit si dibăcit de-nrosire
Glorie, ce-n om îsi găseste firea.
Versuri
Fără însemnare se sorb prăvale…
Vînturat ce-n zări se stinge,
Fără crutare,
Tot ce-i dor si înclestare.
Un sir foit se răsfoieste,
Un ghem de vise încolteste.
Tărîm străvechi răscolit de miraje,
Unde clipele-mi pier
Cînd mijlocu-mi se cască-n zare.
…si înăuntru-mi se goleste
Despletit de sfori de fel
Ce viscolesc nemărginirea.
Golitoarea ce senină muscă,
Soarbe seva ce-a scăzut în vine.
Uscat vînt crapă cerul... gurii
Ce scuipă văpăi de viu foc în beznă.
Despleteste... măruntit...
Grăbit, către nimic răsfirat...
Încetinit se mistuie, dogorind de jale
În nimicnicia ne-nsufletitoare.
Vărsătoarea ce-n formă toarnă stele-ncinse
Ce-ntoarce necuprinsul si-i reda suflarea.
Inmultit si preamărit
Înăltat în pîntec scapără scîntei...
Mănunchi măiestrit si dibăcit de-nrosire
Glorie, ce-n om îsi găseste firea.
Versuri
(faceti clic pentru a copia)
