Atîrna cerul, de sus pămîntul
De sub rădăcini, agătat de glie,
În funie dreaptă întinsă-i zarea
Si prinde-n colt de cer văzduhul.
Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descătusat e ne-vorbitul dăscălit,
...departe de tot...
Acolo unde înteleptii se asează
La veacul de somn.
În urmă si-a urmat chemarea
În umbră i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gîndurile mor...
Să lăsăm cuvîntul să doarmă ...
Lipsind de vorbe, mută-i mintea,
Senină-i fruntea...
Gînduri curg, si acoperă lumea,
Ghem de fire înnodate,
Se în-coardă si a-coardă
În tot ce-i fals si nu vibrează.
Cînd făcutul nefăcut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zăcut si-a petrecut
Prin făr’ de loc,
În făr’ de vreme...
Ochii încetosati si tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presară înfătisare,
Înecînd privirea
Si-nrobind vederea
De a sa lucire.
Să lăsăm cuvînt să doarmă,
Oblojindu-si lumea-i surdă...
Îndărăt de oarbe semne
Rînduiască peste timpuri
Cu tîlc rostit si tăinuit,
Iscălit în chemări de veghe
Pînă-n cea din urma moarte.
Versuri
De sub rădăcini, agătat de glie,
În funie dreaptă întinsă-i zarea
Si prinde-n colt de cer văzduhul.
Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descătusat e ne-vorbitul dăscălit,
...departe de tot...
Acolo unde înteleptii se asează
La veacul de somn.
În urmă si-a urmat chemarea
În umbră i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gîndurile mor...
Să lăsăm cuvîntul să doarmă ...
Lipsind de vorbe, mută-i mintea,
Senină-i fruntea...
Gînduri curg, si acoperă lumea,
Ghem de fire înnodate,
Se în-coardă si a-coardă
În tot ce-i fals si nu vibrează.
Cînd făcutul nefăcut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zăcut si-a petrecut
Prin făr’ de loc,
În făr’ de vreme...
Ochii încetosati si tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presară înfătisare,
Înecînd privirea
Si-nrobind vederea
De a sa lucire.
Să lăsăm cuvînt să doarmă,
Oblojindu-si lumea-i surdă...
Îndărăt de oarbe semne
Rînduiască peste timpuri
Cu tîlc rostit si tăinuit,
Iscălit în chemări de veghe
Pînă-n cea din urma moarte.
Versuri