În sînul venelor pămîntului,
Cad în hăul de sub care,
Foc ascuns sub încuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Străpunge trupul chinului
Arzînd Gemma tăinuită
Tintuind în vîrf de spadă
Să despartă despărtitul,
Să înnoade înnăditul.
În ochi de ape subterane
Picurînd sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.
Cap, vas cu gînduri neînsemnate,
În clocot prinde să se spargă
Si împrăstie înflăcărate
Scîntei de-nsufletire amară.
Din sudoarea fruntii lor
Întru schimbare să se ivească
Strop de apa cristalină...
Să-ntoarcă măiestritul, cristal din apă
De făptură pămîntească.
Deasupra adîncului în nechemare,
Duh purtat peste înflăcărate
Ape întunecate,
Să se coboare si să-nconjoare
În chip neobisnuit pe om,
Cît mai adînc crestînd
Pînă-n lipsa de înfătisare.
Versuri
Cad în hăul de sub care,
Foc ascuns sub încuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Străpunge trupul chinului
Arzînd Gemma tăinuită
Tintuind în vîrf de spadă
Să despartă despărtitul,
Să înnoade înnăditul.
În ochi de ape subterane
Picurînd sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.
Cap, vas cu gînduri neînsemnate,
În clocot prinde să se spargă
Si împrăstie înflăcărate
Scîntei de-nsufletire amară.
Din sudoarea fruntii lor
Întru schimbare să se ivească
Strop de apa cristalină...
Să-ntoarcă măiestritul, cristal din apă
De făptură pămîntească.
Deasupra adîncului în nechemare,
Duh purtat peste înflăcărate
Ape întunecate,
Să se coboare si să-nconjoare
În chip neobisnuit pe om,
Cît mai adînc crestînd
Pînă-n lipsa de înfătisare.
Versuri