În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce suflă-n zare desteptare...
În rîu de salbă selenară
Curge soma vesniciei
Pe drum bătut cu piatra rară.
Scăldat în spume ancestrale
Încălzit rubinul varsă
Prin duh de foc cu limba arsă,
Pe loc trecut de noapte lungă,
În timp bătrîn si fără umbră.
În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceată-nflăcărată un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmă neînchegată,
Din fir de apă fermecată.
Prind dorinta-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va să vie.
De pămînt să prindă trupul,
Ca din vis să se ivească
Iar din pălmi să nască faptă.
Versuri
Ce suflă-n zare desteptare...
În rîu de salbă selenară
Curge soma vesniciei
Pe drum bătut cu piatra rară.
Scăldat în spume ancestrale
Încălzit rubinul varsă
Prin duh de foc cu limba arsă,
Pe loc trecut de noapte lungă,
În timp bătrîn si fără umbră.
În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceată-nflăcărată un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmă neînchegată,
Din fir de apă fermecată.
Prind dorinta-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va să vie.
De pămînt să prindă trupul,
Ca din vis să se ivească
Iar din pălmi să nască faptă.
Versuri